Deosebește mai întâi cele două tipuri de decalaj
Există două: deplasarea uniformă întârzie (sau anticipă) toate intrările la fel de la început până la final; deriva progresivă pornește corect, iar eroarea crește spre final, uneori până la minute. Articolul acesta e despre a doua — pentru prima vezi mută întregul fișier de subtitrări.
De ce crește decalajul
Rădăcina derivei sunt două ceasuri diferite: cele trei cauze cele mai frecvente — (1) frecvență de cadre diferită: subtitrările unui film 24fps pe o sursă de 25fps pierd peste o secundă pe minut; (2) videoul a fost accelerat sau încetinit, iar subtitrările au păstrat ritmul original; (3) o înregistrare VFR (frecvență variabilă) cu cronologia inegală de la bun început. Comun: eroarea crește aproape liniar cu timpul de redare.
Repararea cu două ancore
Deoarece eroarea crește liniar, ajunge să fixezi un timp corect la fiecare capăt și să redistribui mijlocul proporțional. În editor adaugă două ancore: câmpurile „actual” sunt precompletate cu orele originale ale fișierului; tu privești videoul și introduci când apar efectiv prima și ultima intrare în câmpurile „țintă”.
Cum verifici rezultatul
După rulare, panoul de rezultat arată orele vechi și noi una lângă alta. Verifică trei locuri: prima intrare, una din mijloc și ultima — pozițiile cu eroare originală minimă, medie și maximă. Cad toate trei, cade totul.
Când două ancore nu ajung
Corecția cu două ancore presupune o eroare liniară. Dacă sursa e o înregistrare VFR cu salt de frecvență la mijlocul filmului, trăgarea liniară nu îndreaptă partea centrală — ia o intrare centrală clar greșită drept al treilea punct, taie fișierul acolo și rulează două ancore pe fiecare jumătate. După reparare, revizuiește partea centrală la viteză normală ca să excludi resturi locale.